Un prieten

Hmmm... nici nu știu cu ce să încep...
Cred că voi începe prin a-mi scoate afară toate gândurile negative (și sunt multe), îmi voi lua agenda și voi pleca departe un timp să mă pot gândi la tot ce se petrece în jurul meu, cel puțin deocamdată.
E așa frumos afară, o adevărată zi de primăvară! Dar cum viața nu e niciodată simplă astăzi m-am gândit (ca probabil oricare alt om măcar odată în viață) că nu sunt bună de nimic. Oare? Am auzit asta de atâtea ori încât am început s-o cred. Pfiuuu! De-aș putea pur și simplu să să dau afară toate gândurile care-mi trec prin cap ce-ar rămâne? Un om... un simplu om... care nu are  nevoie decât de o mângâiere atunci când a dat de greu. Sunt un om care nu a găsit încă niciun alt om care să-i ofere puțină bunătate.
Așadar voi face ceva ce pare a fi surprinzător, așa cum fac întotdeauna, voi zâmbi. Poate par o ciudată, dar chiar asta voi face. Știu că nu sunt singura cu astfel de gânduri și mi-ar plăcea să cunosc mai mulți oameni ca mine pentru că ei mă înțeleg. E foarte simplu să mă judeci, dar nu vei știi niciodată ce e în sufletul meu așa cum nici eu nu voi știi niciodată ce e în al tău.
Gândește-te bine cine ești tu, ce vrei să devii, stabilește-ți un țel și apoi atinge-l fără doar și poate. Eu cel puțin asta voi face, pentru moment voi rămâne singură și intenționez să-mi dau seama cine sunt și ce vreau să devin. Vorbește cu tine însăți să vezi ce-ți vei spune? Ești mulțumit de tine? Eu sincer nu sunt mulțumită de mine, dar nu-ți voi spune de ce, dar îți voi da un mic indiciu: pentru că am făcut alegeri și am suportat consecințe așa cum faci și tu. Ai grijă dragul meu prieten și nu lăsa să ți se întunece cel mai frumos lucru al tău: sufletul. 
P.S.: Un prieten

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Amintiri

Jurnalul unui suflet...

Un zâmbet face cât o mie de cuvinte!