Gânduri

Astăzi am avut diverse activități minunate, dar foarte solicitante. Cea mai interesantă a fost atunci când am urmărit împreuna cu prietenele mele un film cu totul și cu totul extraordinar! A fost un film care te învață să prețuiești viața, oamenii de lângă tine care-ți sunt prieteni adevărați, pe Dumnezeu fără de care nimic nu este posibil și dragostea, dragostea care nu va muri niciodată, compasiunea, nu mila (niciodată nu am suportat ca altora să le fie milă de mine) care ne ajută să ajutăm pe alții, pe cei care nu au niciun sprijin: - pe copii săraci cu părinți care nu se ocupă de ei sau pe copii orfani care așteaptă să primească un cadou de sărbători și nu primesc. Doar imaginați-vă tristețea acelor copii care poate, nici măcar nu au mâncare și care așteaptă o minune. - pe sărmanii bătrâni care au muncit o viață întreagă pentru copii, dar care au fost părăsiți de aceștia și care nu au ghete și merg desculți pe stradă și nici haine groase (caz pe care l-am văzut cu ochii mei) și c

M-am trezit de dimineață cu un gând: să nu mă trezesc! Dar nu poți avea tot ce-ți dorești, nu? Amuzantă fază!  ”Un zâmbet face cât o mie de cuvinte!”, sunt sigură că toți am auzit cuvintele astea, mie personal mi s-au părut a fi prostii, dacă îți zâmbește un om cu ce te ajută? Mai mult te enervează. Asta gândește mai mult de 50% din populație, dar să nu fim ipocriți, fiecare avem nevoie de un zâmbet ( de la oricine: familie, prieteni, colegi, simple cunoștințe, vecini, chiar și de la un simplu om de pe stradă) pentru că acesta, într-un moment de slăbiciune, suferință sau singurătate poate însemna cel mai mare act de încurajare care te poate ajuta să mergi mai departe spre ziua de mâine, o speranță că nu toți oamenii sunt orbiți de lăcomie, nefericire și invidie. Eu care nu credeam în acest ”zâmbet” am ajuns, de fapt, să simt că e o schimbare în bine- ce-i drept mică-, dar care chiar contează. Așa că m-am hotărât să zâmbesc oricui are nevoie de o încurajare, așa cum și eu am nevoie

M-am gândit mult dacă să-mi spun ”gândurile”, adevăratele gânduri cele pe care nu le poți împărtăși nici măcar prietenilor pentru că îți e rușine de părerea lor, dar GATA oficial încetez cu toate părerile astea absurde.  Sunt o persoană rea ăsta-i adevărul, dar e ok. Nimeni nu-i perfect la urma urmelor, eu încerc să fiu mai bună așa cum poate și tu încerci și el și ea, dar asta nu înseamnă ca și reușim pentru că suntem oameni, iar oamenii ce-i drept fac greșeli, o mulțime de greșeli. Nu încerc să găsesc scuze nimănui, ci spun doar adevărul. Sunt încăpățânată și foarte impulsivă, am defecte nenumărate, dar pe bune acum ce om nu are? În ciuda defectelor suntem atât de speciali și nici măcar nu o recunoaștem. Poate că alții mă vor judeca pentru gândirea sau pentru faptele mele, dar nu-mi PASĂ! EU SUNT EU, iar TU EȘTI TU, indiferent de vârstă ești o persoană specială care poate a greșit, dar a învățat din greșelile ei, ai plâns pentru nedreptate, te-ai înfuriat pe nedrept, ai fost fal