Suntem singuri...
Vad doar fete, nu vad chipuri... Vad doar lume, nu vad oameni...
Ce-am
ajuns? Doar fete triste, doar inimi infectate cu negrul invidiei, doar maini
fara putere si minti fara decizie, ce-am ajuns?
Nu
mai putem scrie o scrisoare, nu mai putem spune o vorba buna, ne-am pierdut in
vremea de azi, in modernitate, tehnologie, comfort si iluzii, multe iluzii...
Suntem
singuri... dar de ce? Ti-ai pus vreodata intrebarea: de ce esti cu adevarat
singur? Suntem singuri pentru ca nu permitem altora sa se apropie, am ridicat o
bariera intre noi si fricile noastre. Ne e frica sa nu fim dezamagiti, dar
trebuie sa riscam altfel nu ne vom da seama care sunt lucrurile cu
adevarat importante din viata noastra.
Dezamagirea
ne duce la durere, iar durerea ne face sa fim oameni, ne arata ca avem
sentimente, ca nu suntem reci si goi... In fond de ce ne e teama? Ce ironie!
Tocmai de singuratatea pe care o provocam fie din mandrie sau orgoliu, fie din
oricare alt motiv, de fapt din oricare alta scuzapentru ca nu se poate
numi motiv.
Am
uitat ca iubirea nu inseamna doar atingeri, saruturi si lucruri materiale.
Scrisori de dragoste si cuvinte dulci, priviri inocente si zambete sfioase,
flori abia imbobocite imbaiate in roua diminetii si incalzite de razele
soarelui, ASTA E IUBIRE! Iubirea inseamna sacrificiu!
Intelegere!
Ea
se afla in fiecare dintre noi, doar ca nu stim cum sa-i deschidem lacatul
pentru ca am pierdut de mult cheia...
Suntem
singuri pentru ca asa alegem...
Suntem
singuri pentru ca nu ne dam seama ce oameni buni avem in preajma noastra...
Suntem
singuri din nesiguranta...
Suntem
singuri din vinovatie...
Suntem
singuri din invidie...
Suntem
singuri pentru ca nu ne deschidem sufletele!
P.S.: Suntem singuri...
Comentarii
Trimiteți un comentariu