Suntem singuri...



      Vad doar fete, nu vad chipuri... Vad doar lume, nu vad oameni...
Ce-am ajuns? Doar fete triste, doar inimi infectate cu negrul invidiei, doar maini fara putere si minti fara decizie, ce-am ajuns?
Nu mai putem scrie o scrisoare, nu mai putem spune o vorba buna, ne-am pierdut in vremea de azi, in modernitate, tehnologie, comfort si iluzii, multe iluzii...
Suntem singuri... dar de ce? Ti-ai pus vreodata intrebarea: de ce esti cu adevarat singur? Suntem singuri pentru ca nu permitem altora sa se apropie, am ridicat o bariera intre noi si fricile noastre. Ne e frica sa nu fim dezamagiti, dar trebuie sa riscam altfel nu ne vom da seama care sunt lucrurile cu adevarat importante din viata noastra.
Dezamagirea ne duce la durere, iar durerea ne face sa fim oameni, ne arata ca avem sentimente, ca nu suntem reci si goi... In fond de ce ne e teama? Ce ironie! Tocmai de singuratatea pe care o provocam fie din mandrie sau orgoliu, fie din oricare alt motiv, de fapt din oricare alta scuzapentru ca nu se poate numi motiv.
Am uitat ca iubirea nu inseamna doar atingeri, saruturi si lucruri materiale. Scrisori de dragoste si cuvinte dulci, priviri inocente si zambete sfioase, flori abia imbobocite imbaiate in roua diminetii si incalzite de razele  soarelui, ASTA E IUBIRE! Iubirea inseamna sacrificiu! Intelegere!
Ea se afla in fiecare dintre noi, doar ca nu stim cum sa-i deschidem lacatul pentru ca am pierdut de mult cheia...
Suntem singuri pentru ca asa alegem...
Suntem singuri pentru ca nu ne dam seama ce oameni buni avem in preajma noastra...
Suntem singuri din nesiguranta...
Suntem singuri din vinovatie...
Suntem singuri din invidie...
Suntem singuri pentru ca nu ne deschidem sufletele!
           P.S.: Suntem singuri...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Amintiri

Încă...

Jurnalul unui suflet...