Revenire!

        Oamenii schimba oameni, puterea pe care o avem unii asupra celorlalti este binefacatoare si vatamatoare in acelasi timp, dar necesara pentru a umple golurile pe care le avem in inimi.

Avem nevoie de oameni, desi uneori nu le suportam prezenta, ne dorim ca ei sa fie acolo, sa nu ne atinga, sa nu ne vorbeasca, dar ne dorim sa ii simtim acolo.

In zgomotul unui mare oras am gasit o oaza de liniste in care sa reflectez la puterea oamenilor. 

             Din ce in ce mai putini oameni au incredere in ei si in deciziile lor si asta pentru ca sunt influentati de altii. Ne e teama sa luam decizii... Asta este? Sau ne e teama de consecintele lor? Ne e teama ca, de fapt, ne vom lovi de un esec, dar ceea ce multi nu stiu este ca esecul este inceputul unui succes! Cum? Ei bine, voi raspunde cu o alta intrebare: Ce este mai rau: a te lovi de esec sau a nu accepta provocarea?

            Eu cred ca a nu accepta provocarea este deja un razboi pierdut si asta mi se pare mai trist decat sa suferi dupa un esec. Stiu ca suna cliseic, dar nu o sa te gandesti mereu... cum ar fi fost daca? 

Asadar, esecul este inceputul unui succes pentru ca macar ai incercat si nu toti oamenii incearca, majoritatea nici nu incearca. 

              Teama de esec face parte din noi, dar asta nu inseamna ca are putere de decizie asupra noastra. Cei care hotaram suntem noi...